Înainte de a deveni criminal, Archibald McCafferty (n. 1948) era deja cunoscut de poliție. Până la vârsta de 24 de ani, el adunase 30 de condamnări penale pentru jafuri și furturi de autoturisme, dar niciodată nu a fost condamnat pentru violență gravă. Acest lucru, însă, s-a schimbat după ce s-a căsătorit. A băut și a luat droguri și și-a supus soția la o serie de agresiuni violente. Drept urmare, a fost internat în diferite spitale de psihiatrie. Curând, McCafferty avea să întâmpine mai multe probleme mentale. Copilul lui a murit în timp ce dormea în pat cu mama sa. Moartea copilului a fost investigată, iar un legist a declarat-o ca fiind accidentală. Janice McCafferty, în timp ce dormea, se rostogolise peste copil și îl sufocase. Archibald McCafferty nu a fost de acord cu verdictul și a acuzat că soția sa și-a ucis fiul. Să fi fost moartea fiului său tot ce avea nevoie McCafferty pentru a-i declanșa ceea ce a urmat? Era o întrebare cu care psihiatrii din viitor nu vor fi de acord. Cu siguranță, tragedia morții fiului său a declanșat ceva în mintea lui deja tulburată. Dar a aprins fitilul dinamitei care era pe punctul de a exploda? McCafferty a început să se tatueze, până când aproape întregul său corp a fost acoperit cu peste 200 de tatuaje.
Atât de afectat a fost de pierderea fiului său, încât a crezut că pentru a răzbuna moartea acestuia trebuie să moare șapte oameni, șapte fiind un număr semnificativ în mintea lui bolnavă. Soției sale i s-au aruncat cărămizi prin fereastră cu notițe atașate, care erau evident de la McCafferty. În prima notă scria: „Tu și restul familiei voastre puteți să vă duceți dracu', pentru că oricine are de-a face cu mine va muri în chinuri. Știi de la cine este această scrisoare, așa că să ai grijă. Bill este următorul. Apoi veți urma unul câte unul.” A fost semnat „știi-tu-cine”. Bill, bărbatul la care se făcea referire, era Bill Riean, iubitul mamei lui Janice. În a doua notă scria: „Singurul lucru la care mă gândesc este s-o omor pe mă-ta și pe Bill Riean. Să nu ai impresia că glumesc, pentru că sunt atât pornit pe voi toți pentru moartea fiului meu, încât nu pot s-o las așa. Am câteva arme, așa că o să le folosesc pe voi toți pentru satisfacție, așa că aveți grijă.”
Pe 24 august 1973, în prima zi a anchetei cu privire la moartea fiului său, au început crimele. Cu o săptămână mai devreme, McCafferty formase o bandă în care adunase câțiva adolescenți ciudați, împreună cu Carol Ellen Howes, 26 de ani, cu care trăia. McCafferty o întâlnise pe ea și pe Julie Ann Todd, în vârstă de 16 ani, când era pacient la un centru psihiatric. Restul bandei era alcătuit din Michael John (Mick) Meredith și Richard William (Dick) Whittington, doi tineri de 17 ani, cu care McCafferty se întâlnise într-un salon de tatuaje în urmă cu câteva zile. Mick și Dick aveau câteva puști. Al șaselea membru al bandei era Donald Richard (Rick) Webster, în vârstă de 17 ani, pe care McCafferty îl întâlnise, la fel, cu doar câteva zile în urmă. Condusă de McCafferty, banda și-a ales prima victimă, pe George Anson, în vârstă de 50 de ani, care, în seara zilei de 24 august 1973, a fost văzut de bandă în timp ce se clătina pe stradă spre casa lui, după ce băuse la un bar din apropiere. Banda se afla într-un Volkswagen furat. Anson era mult prea beat ca să se lupte. L-au târât pe o stradă lăturalnică. McCafferty l-a lovit pe Anson în mod repetat în cap și pe corp. Mai târziu, McCafferty a declarat că a auzit voci care-i spuneau „Omoară șapte. Omoară șapte. Ucide, ucide, ucide...” Drept rezultat, McCafferty a scos un cuțit și l-a înfipt în spatele și gâtul lui Anson de șapte ori. McCafferty i-a dat o ultimă lovitură mortală în față înainte de a fugi înapoi la mașină. Unul dintre membrii bandei, Rick Webster, nu a fost mulțumit de
Încă auzind voci care-i spuneau să ucidă șapte, McCafferty și banda lui au planificat o altă crimă în drum spre cimitir, unde voia să viziteze mormântul fiului său. I-au lăsat pe Julie Todd și Mick Meredith să facă autostopul. Planul era ca, de îndată ce o mașină oprea, să-l amenințe pe șofer în cimitir cu armele și apoi să îl jefuiască. Câteva clipe mai târziu, o mașină a intrat în cimitir și s-a oprit la aproximativ 150 de metri de mormânt. În mașină erau Julie Todd și Mick Meredith. Îl țineau pe Ronald Neil Cox, un tip în vârstă de 42 de ani. Lui Cox îi fusese milă de cei doi copii care făceau autostopul în ploaie și oprise pentru a-i duce. McCafferty s-a dus spre ei în fugă. Ronald Cox a fost obligat să se întindă cu fața în jos în noroi, în timp ce McCafferty și Meredith îi țineau armele la ceafă. Cox i-a implorat să-i cruțe viața, dar vocile din capul lui McCafferty l-au impulsionat. Ronald Cox încă se ruga pentru viața sa, spunându-le că este tatăl a șapte copii. Deși nu avea de unde să știe, aceasta a fost o greșeală fatală. La auzul cuvântului „șapte”, McCafferty și Meredith l-au împușcat pe Ronald Cox în cap.
După uciderea lui Cox, membrii bandei s-au întors acasă. Însă McCafferty auzea în continuare vocile care-i spuneau să „ucidă șapte” și le-a spus celor doi din banda lui să iasă și să-i găsească o altă victimă. La primele ore ale dimineții următoare, instructorul auto Evangelos Kollias, în vârstă de 24 de ani, i-a luat pe Julie Todd și Dick Whittington în timp ce făceau autostopul. Odată urcați în mașină, Whittington a scos o pușcă de calibrul 22 de sub haină. L-au forțat pe Kollias să treacă pe bancheta din spate și i-au spus să se întindă pe podea în timp ce Julie conducea mașina înapoi spre casă. McCafferty a preluat apoi conducerea. Au pornit la drum cu mașina victimei, cu McCafferty la volan. Știau cu toții că McCafferty avea în minte o nouă crimă. Lui Kollias i s-a spus să stea jos, pentru că nu voiau să vadă unde merg. Asigurat că nu îi vor face rău, Kollias s-a întinse pe podeaua din spate și a stat liniștit. Planul lui McCafferty era să-l omoare pe Kollias și apoi să ducă mașina acolo unde se aflau soția sa, Janice McCafferty, mama ei și iubitul mamei sale. Ucigându-i și pe ei, ar face totalul de șase. Cea de-a șaptea victimă urma să fie cineva din banda sa, anume Rick Webster. McCafferty suspecta că Webster ar putea să-l toarne la poliție și i-a spus să-l omoare pe Kollias. În timp ce Kollias stătea întins în spate, Whittington i-a pus pușca de calibrul 22 la cap și a apăsat pe trăgaci, omorându-l instantaneu. McCafferty i-a spus lui Whittington să tragă din nou, pentru a se asigura că a murit. Whittington a mai tras un glonț în capul mortului. Apoi au aruncat cadavrul pe o stradă pustie din apropiere. Planul lui McCafferty nu a fost dus la îndeplinire, fiind salvată viața mai multor potențiale victime. Mașina nu avea suficientă benzină ca să ajungă până acolo unde locuiau celelalte victime, așa că McCafferty a întrerupt planul pentru acea noapte.
În timpul unei conversații purtate cu un alt membru al bandei, Webster a aflat că McCafferty intenționează să-l omoare. Planul era să-l aștepte să iasă de la serviciu, apoi să-l împuște. Webster i-a văzut așteptându-l afară și a chemat poliția, care i-a arestat pe McCafferty, Meredith și Whittington. Poliția a găsit un arsenal întreg în posesia bărbaților. În drum spre secția de poliție, McCafferty a mărturisit crimele.
La procesul din februarie 1974, McCafferty a pledat nevinovat față de cele trei acuzații de crimă, pe motiv de nebunie. Ceilalți cinci complici - Todd, Howe, Meredith, Whittington și Webster - toți au pledat nevinovați în fața acelorași acuzații. Mick Meredith și Dick Whittington au fost găsiți vinovați de uciderea lui Ronald Cox și Evangelos Kollias și fiecare a fost condamnat la 18 ani de închisoare. Richard Webster a fost găsit vinovat pentru uciderea lui Cox și condamnat la patru ani de închisoare. Julie Todd a fost găsită vinovată de uciderea lui Cox și Kollias și condamnată la 10 ani de închisoare. Pe 20 mai 1974, tocmai când împlinea 17 ani, Julie Todd a fost găsită spânzurată în baia centrului de detenție. Carol Howes a fost găsită nevinovată din toate punctele de vedere. Gravidă în opt luni, purtând în pântece copilul lui McCafferty, când a fost pronunțat verdictul, Howes i-a făcut o promisiune pasională lui McCafferty. „Te voi aștepta, Archie!”, i-a strigat ea plângând. „Nu contează cât, te voi aștepta împreună cu copilul nostru.”
Juriul l-a găsit vinovat pe McCafferty din toate punctele de vedere și a respins afirmațiile sale potrivit cărora în momentul crimelor era nebun. A primit trei condamnări pe viață. În toată perioada petrecută în închisoare, el le-a spus oamenilor că trebuie să mai ucidă încă patru oameni și că, dacă va fi eliberat vreodată, o va face. Chiar și încarcerat, McCafferty a fost un deținut-problemă pentru autorități. Poliția crede că a fost membru al unei „bande de criminali” secrete, acționând ca judecător, jurat și călău din spatele zidurilor închisorii Parramatta în 1981. Polițiștii bănuiesc că banda s-a a fost responsabilă pentru patru crime petrecute în închisoare. În septembrie 1981, Archie a fost acuzat de asasinarea lui Edward James Lloyd, care a fost înjunghiat în celulă. Complicele lui Archie, Kevin Michael Gallagher, a fost și el, în cele din urmă, găsit vinovat de crimă.
S-a dovedit că McCafferty a fost de față când s-a comis crima și, deși a negat cu vehemență acuzațiile, a fost găsit vinovat de omor prin imprudență și i s-au dat încă 14 ani. McCafferty a protestat și a făcut apel împotriva sentinței, susținând că ar fi fost forțat. Pentru a dovedi acest lucru, i-a numit pe cei care erau responsabili. Acest lucru l-a făcut în mod automat un proscris printre deținuții din întregul sistem penitenciar. Pentru protecția lui, a fost transferat de la o închisoare la alta în căutarea unei „cazări” permanente.
În noiembrie 1981, în celula lui McCafferty au fost găsite 10 pachete învelite în folie care conțineau heroină, pentru care a primit o pedeapsă de trei ani. Autoritățile erau conștiente de faptul că există un preț pe capul său, pentru că putea depune mărturii împotriva altor deținuți.
Pentru că niciuna dintre sentințe nu permitea eliberarea condiționată, era clar că își va petrece restul vieții după gratii, dar el a continuat să o solicite. În octombrie 1991, cererea sa de eliberare condiționată a fost audiată în fața judecătorului Wood. Judecătorul i-a comutat pedeapsa la 20 de ani de închisoare cu eliberare condiționată, cei 20 de ani începând din 30 august 1973. El a devenit eligibil pentru eliberare condiționată la 29 august 1993. După mulți ani, furia i s-a calmat și a fost privit ca un deținut model. Să fi fost, oare, comportamentul lui adevărat sau s-a jucat cu autoritățile? În orice caz, a convins comisia de eliberare condiționată, care a fost de acord că, într-adevăr, s-a schimbat, că nu mai este un pericol pentru societate și a decis că va fi eliberat condiționat. Singura condiție a eliberării condiționate a fost ca Archie să fie deportat. Pe data de 1 mai 1997, a fost trimis în Scoția natală, unde avusese câteva infracțiuni minore, și i s-au acordat doi ani de probă pentru că amenințase cu moartea câțiva ofițeri de poliție. În avionul cu care se întorcea în Scoția, Archie s-a reîntâlnit cu Mandy Queen, o femeie cu care se căsătorise și apoi divorțase în timp ce era în închisoarea din New South Wales, Australia. Archie și Mandy Queen s-au recăsătorit într-o ceremonie secretă în Scoția, în octombrie 1998
Pe data de 21 iulie 2002, McCafferty a fost arestat în Noua Zeelandă pentru că nu și-a declarat condamnările penale la sosirea în țară. Se suspecta că McCafferty se află în prima etapă a unei călătorii secrete de întoarcere în Australia și a fost deportat înapoi în Scoția imediat. În 2013, el încă locuia în Scoția, trăind sub un alt nume.
Rezumat după Wikipedia.org și CrimeLibrary.com
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu