ROBERT WILLIAM PICKTON, SUPRANUMIT „UCIGAȘUL DE LA FERMA DE PORCI”

Data nașterii: 26 octombrie 1949

Clasificare: criminal în serie

Caracteristici: Viol - Dezmembrare - Crescător de porci

Numărul victimelor: 6 - 49

Data crimelor: 1995 - 2001

Data arestării: 2 februarie 2002

Victime: Sereena Abotsway, 29 de ani; Mona Lee Wilson, 26 de ani; Andrea Joesbury, 22 de ani; Brenda Ann Wolfe, 32 de ani; Marnie Lee Frey, 25 de ani; Georgina Faith Papin, 35 de ani

Metoda crimei: prin strangulare cu o bucată de sârmă - împușcare

Locație: Port Coquitlam, Columbia Britanică, Canada

Status: condamnat la închisoare pe viață, fără posibilitate de eliberare condiționată timp de 25 de ani - cea mai mare pedeapsă, conform legii canadiene pentru crimă.

    Între 1983 și 2001, aproape 60 de femei au dispărut dintr-un cartier plin de droguri din Vancouver. Se bănuiește că majoritatea erau dependente de droguri sau prostituate. În acea perioadă, Robert Pickton (n. 1949) a adus aceste femei la ferma sa de porci din Port Coquitlam, lângă Vancouver. Acolo se presupune că le-a ucis, a măcelărit cadavrele și apoi a eliminat rămășițele atât la fermă, cât și la un abator unde se tocau deșeuri de animale la care avea acces. Poliția avea să descopere amploarea crimelor lui abia mult mai târziu, deoarece multe dintre femeile care au dispărut nu aveau familii, iar majoritatea nu au fost niciodată raportate oficial ca dispărute. Poliția din Vancouver a început ancheta femeilor dispărute mergând pe fir înapoi chiar până la un număr de 40 de dispariții nesoluționate ale femeilor din cartier, începând cu disparițiile din 1971. Femeile proveneau din toate categoriile sociale și din toate cartierele din Vancouver, dar căutarea unui tipar a restrâns zona disparițiilor la același cartier din Vancouver.

Pe parcursul anchetei, multe nume de suspecți au ajuns pe lista poliției. Printre aceștia se aflau și frații Pickton. Ferma de porci pe care o aveau, și unde locuiau, fusese folosită pentru orgii și petreceri frecventate de prostituate locale. De asemenea, Robert Pickton fusese condamnat pentru că a atacat o femeie cu un cuțit la ferma sa și era cunoscut pentru vizitele sale în zona în care prostituatele își desfășurau activitatea. În ciuda acestui fapt, poliția a ales să nu-l țină sub un control mai atent. Întrebarea care îi măcina pe polițiști era: dacă aceste femei dispărute ar fi fost ucise, unde ar putea fi cadavrele, din moment ce niciunul nu a fost găsit?

Pe 7 februarie 2002, poliția a obținut, în sfârșit, ceea ce aștepta. Robert Pickton a fost arestat sub acuzația de deținere ilegală de arme de foc, iar ferma sa a fost percheziționată cu atenție de o echipă de criminaliști. Ca urmare a dovezilor ADN pe care le-au găsit la fermă, el a fost arestat din nou pe 22 februarie, confruntându-se de data aceasta cu două acuzații de crimă de gradul întâi, fiind vorba despre două persoane dispărute, Sereena Abotsway și Mona Wilson, care dispăruseră cu trei ani înainte. Într-o rulotă au fost găsite seringi de pe care s-au prelevat probe ADN ce s-au potrivit cu cel al Sereenei Abotsway, plus inhalatoarele cu numele ei găsite într-un coș de gunoi de lângă rulotă. Capul, mâinile și picioarele Sereenei Abotsway aveau să fie găsite în aprilie 2002 în găleți puse într-un congelator, în atelier. Craniul, mâinile și picioarele Monei Wilson au fost găsite pe 5 mai 2002.

Pickton nu a recunopscut nimic. Alte dovezi ADN de la fermă au identificat încă trei femei dispărute, Jacqueline McDonell, Heather Bottomley și Dianne Rock, adăugând încă trei acuzații de crimă pe listă. A șasea acuzație de crimă pentru o altă femeie, Andrea Joesbury, a fost depusă împotriva lui Pickton șase zile mai târziu, când capul, mâinile și picioarele ei au fost găsite în găleți tot într-un congelator, într-un alt atelier.

Într-o încăpere a abatorului din apropiere, au fost găsite bijuterii identificate ca aparținând lui Joesbury. Un expert a examinat diferitele fierăstraie și lame confiscate, dar nu a putut să spună cu exactitate dacă lamele au fost folosite pentru tăierea celor trei capete umane identificate ca Joesbury, Abotsway și Wilson. O a șaptea acuzație de crimă a fost depusă împotriva lui Pickton atunci când maxilarul Brendei Wolfe (identificare după proba ADN) a fost găsit la ferma lui Pickton.

În rulota aflată pe proprietate, un alt expert criminalist a dedus că o saltea găsită în interior a fost scena unui eveniment sângeros și că semnele indicau că ceva a fost târât din spatele vehiculului până în față. Experții criminalistici au testat 235.000 de articole găsite pe proprietate, în efortul de a colecta și identifica ADN-ul uman.

Publicul punea acum întrebări dificile despre acțiunile poliției. De ce la perchezițiile proprietății lui Pickton în 1997 și 1998 nu au fost descopere dovezi? Mai mult chiar, cum a putut răpi și ucide atâtea victime între 1999 și 2001, când el trebuia să fie sub supravegherea poliției?

Miercuri, 2 octombrie 2002, Pickton a fost acuzat de alte patru crime, ajungându-se la un total de 15. El și-a anunțat intenția de a pleda nevinovat pentru toate acuzațiile și a fost stabilită o dată de judecată pentru noiembrie 2002, dar detectivii și experții criminalistici nu terminaseră cu cercetarea fermei. Aceștia au indicat că ar putea dura mai mult de un an până la finalizarea examinării complete, iar data procesului a fost mutată pentru 2005. Ancheta și cercetările au continuat, și mai multe dispariții au fost legate de ferma lui Pickton, formând un total de 30 de femei ale căror rămășițe au fost găsite acolo. Unele rămășițe umane nu au putut fi identificate. Poliția a găsit părți ale corpului uman în congelatoare folosite pentru depozitarea cărnii nevândute. De asemenea, au descoperit rămășițe umane într-un tocător, presupunându-se că trupurile victimelor au transformate în furaje pentru porci. S-a sugerat că există posibilitatea ca rămășițele umane ale unor victime să fi fost amestecate cu carne de porc și procesate pentru consum uman.

Procesul lui Robert Pickton a început în cele din urmă pe 22 ianuarie 2007, la Vancouver, iar el a pledat nevinovat pentru uciderea a 26 de femei. Aceste acuzații au fost ulterior reduse de la 26 la 6 de către judecător, pentru a ajuta juriul și pentru a micșora durata procesului. Toate cele 26 de femei, pentru moartea cărora Pickton era acuzat, se găseau pe o listă de 65 de femei dispărute din Cartierul Eastside din Vancouver între 1978 și 2001. Cele 6 acuzații acceptate de judecător se refereau la următoarele victime:

Sereena Abotsway, 29 de ani, dată dispărută de către mama ei vitregă pe 22 august 2001. Dovezile criminalistice au arătat că fusese împușcată cu o armă de calibru 22. Capul, mâinile și picioarele ei dezmembrate au fost găsite într-un congelator pe data de 4 aprilie 2002 în atelierul lui Pickton.

Mona Wilson, 26 de ani, dispărută din Cartierul Eastside în noiembrie 2001. Rămășițele ei parțiale au fost găsite în data de 4 iunie 2002 în timpul percheziției fermei Pickton. Sângele ei a fost găsit și în rulota lui Pickton, parcată în spatele atelierului. Și ea fusese împușcată.

Andrea Joesbury, 22 de ani, dată dispărută de către medicul ei pe data de 5 iunie 2001. Capul, mâinile și picioarele ei dezmembrate au fost găsite în același congelator cu resturile Sereenei Abotsway în data de 4 aprilie 2002.

Brenda Wolfe, 32 de ani, văzută ultima dată pe 1 februarie 1999, dar care nu a fost dată dispărută până la data de 25 aprilie 2000. Poliția i-a găsit rămășițele - maxilarul, cinci dinți și alte resturi - lângă abatorul unde Pickton ucidea și măcelărea porci.

Georgina Papin, 34 de ani, văzută ultima dată în martie 1999. Poliția a găsit câteva dintre oasele mâinilor ei în abator. Testarea ADN a asociat oasele cu Georgina Papin. De asemenea, un martor a depus mărturie că trupul ei atârna de un cârlig pentru agățat carnea și că l-a văzut pe Pickton jupuind corpul.

Marnie Frey, 25 de ani, dată dispărută în data de 30 august 1997. Rămășițele ei parțiale, inclusiv maxilarul, au fost găsite îngropate în afara abatorului pe data de 23 august 2002.

Se presupune că toate victimele au fost ucise la ferma de porci a lui Pickton, care a devenit cunoscută sub numele de „Piggy Palace”. La deschiderea procesului, juriului i s-a spus că vor auzi dovezi despre ceea ce a fost găsit pe proprietatea lui Pickton, inclusiv capete tăiate în jumătate și mâini și picioare tocate. Rămășițele unei alte victime au fost găsite într-un sac pe fundul unui coș de gunoi, iar hainele ei pătate de sânge au fost găsite în rulota în care locuia Pickton. O parte din osul maxilarului și dinții unei alte victime au fost găsite pe pământ lângă abator, iar un revolver de calibru 22 și un penis-vibrator care conținea atât ADN-ul lui Pickton cât și al victimei se aflau în spălătorie. Într-o înregistrare video făcută pentru jurați, Pickton a spus că a atașat vibratorul la arma sa ca amortizor improvizat. Alte articole găsite au fost: cutii cu muniție pentru o armă de mână model Magnum 357, ochelari de vedere pe timp de noapte, două perechi de cătușe căptușite cu blană de vulpe, o seringă cu lichid albastru în interior, (ulterior identificat ca lichid de spălat parbrizul) și „Spanish Fly”, un afrodiziac.

În plus, poliția a înregistrat o casetă video cu prietenul lui Pickton, Scott Chubb, declarând că Pickton i-a spus că un mod bun de a ucide o femeie dependentă de heroină este să-i injectezi lichid de spălat parbrizul. În timpul interviurilor, a fost redată o a doua casetă video, în care un asociat pe nume Andrew Bellwood a spus că Pickton lega prostituatele cu cătușe și le sugruma, apoi le eviscera și le scurgea de sânge înainte de a le da hrană la porci. Cu toate acestea, avocatul apărării, Peter Ritchie, a declarat că juriul ar trebui să fie sceptic cu privire la credibilitatea lui Chubb și a lui Bellwood ca martori și să nu țină cont de declarațiile lor.

În acest moment, poliția a rămas doar cu declarația prietenului lui Pickton, care a declarat că l-a văzut pe Pickton jupuind corpul Georginei Papin. Alte mărturii înfricoșătoare au venit de la un ofițer de poliție sub acoperire, care fusese pus în celulă cu Pickton. Ofițerul, a cărei identitate nu poate fi dezvăluită, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a declarat juriului format din 12 membri că s-a dat drept unul care este acuzat de tentativă de crimă și a căpătat încrederea lui Robert Pickton în timpul încarcerării lor în februarie 2002. Pickton îi spusese ofițerului sub acoperire că a ucis 49 de femei și că a fost prins înainte să-și poată atinge obiectivul de 50. Celula pe care au împărtășit-o, fusese configurată pentru înregistrări audio și video.

Avocații apărării au invocat faptul că martorii acuzării nu sunt credibili - toți erau dependenți de droguri și aveau condamnări penale. De asemenea, apărarea a făcut tot posibilul să sugereze juriului că cineva a plantat rămășițele victimelor.

Pe 30 noiembrie, juriul s-a retras pentru a delibera asupra tuturor acuzațiilor împotriva lui Pickton după ce a ascultat declarațiile a 128 de martori pe o perioadă de 10 luni. Pe 9 decembrie 2007, juriul s-a întors în instanță pentru a da verdictul. Când președintele juraților a anunțat primul verdict "nevinovat" pentru acuzația de crimă de gradul întâi în cazul uciderii Sereenei Abotsway, rudele victimelor au început să protesteze, dar s-au potolit rapid când președintele a anunțat că l-au găsit pe Pickton vinovat de crimă de gradul doi. Președintele juriului a mai anunțat, de asemenea, că Pickton a fost găsit vinovat de crimă de gradul doi și pentru uciderea celorlalte cinci femei: Georgina Papin, Andrea Joesbury, Marnie Frey, Brenda Wolfe și Mona Wilson. Verdictul acesta însemna că juriul a admis faptul că Pickton a intenționat să le omoare pe femei, dar că crimele nu fuseseră planificate. O condamnare pentru crimă de gradul întâi impune juriului să constate că crimele au fost planificate și săvârșite deliberat.

Canada nu are pedeapsa cu moartea, iar o crimă de gradul doi implică în mod automat o pedeapsă obligatorie cu închisoare pe viață, așa că judecătorul i-a întrebat pe membrii juriului dacă doresc să facă o recomandare cu privire la cât timp ar trebui să petreacă Pickton în închisoare înainte de a fi eligibil pentru eliberare condiționată - între 10 și 25 de ani - dar juriul nu a făcut nicio recomandare.

Cazul a fost apoi amânat pentru ca judecătorul să audieze cererile acuzării și apărării cu privire la perioada de neeligibilitate pentru eliberarea condiționată corespunzătoare în acest caz. Acuzarea a cerut judecătorului să impună maximum 25 de ani înainte ca Pickton să poată fi luat în considerare pentru eliberare condiționată. Conform cu așa-numitei „clauze de slabă speranță”, criminalii condamnați pentru două sau mai multe crime nu sunt eligibili pentru a fi luați în considerare pentru eliberarea condiționată decât după ce au executat cel puțin 15 ani.

Pe data de 11 decembrie 2007, judecătorul Williams l-a condamnat pe Pickton la închisoare pe viață pentru toate cele 6 acuzații. Judecătorul Williams a mai spus că Pickton va trebui să execute 25 de ani de închisoare înainte de a putea cere eliberarea condiționată. Aceasta este pedeapsa maximă care poate fi dată pentru crimă de gradul doi. Judecătorul Williams a spus: „Domnul Pickton a ucis în mod repetat. Nu am cum să știu toate detaliile a ceea ce s-a întâmplat, însă știu asta: aceste femei au fost ucise [sic], iar rămășițele lor au fost dezmembrate. Ceea ce li s-a întâmplat a fost lipsit de sens și josnic. Nu-mi găsesc cuvintele potrivite pentru a-mi exprima în mod adecvat repulsia pe care o are comunitatea cu privire la aceste crime.”

În urma condamnării, avocații apărării lui Pickton au formulat apel. Pickton a fost în continuare acuzat de crimă de gradul întâi pentru moartea altor 20 de femei și este suspectat că a ucis multe altele.

Pe 7 ianuarie 2008, cazul lui Picktona a luat o altă întorsătură. Într-un anunț surpriză, procurorul general Wally Oppal a anunțat că, în numele Justiției, a depus un recurs la Curtea de Apel împotriva achitării lui Pickton pentru acuzațiile de crimă de gradul întâi, în ciuda pedepsei maxime pe care o primise acuzatul... pentru crimă de gradul doi. Wally Oppal a declarat într-o conferință de presă că „Poziția Procuraturii a fost întotdeauna că acesta este un caz de crimă de gradul întâi, în acest sens fiind prezentate destule dovezi pentru a demonstra asta, dar o mare parte din aceste dovezi au fost excluse”, a spus el. În cererea sa depusă la Curtea de Apel, procurorul a spus că judecătorul din primă instanță a comis mai multe erori. Printre aceste erori s-a numărat instruirea necorespunzătoare a juriului. Procurorul susține că juriului ar fi trebuit să i se spună că Pickton este vinovat de crime planificate și săvârșite deliberat, că trebuia să-l considere vinovat pentru dezmembrarea și eliminarea rămășițelor victimelor. Oppal a declarat că Procuratura a făcut recurs, deoarece Pickton a depus și el un recurs care, dacă ar fi acceptat, i-ar permite un alt proces, dar de data aceasta doar pentru acuzații de crimă de gradul doi. Procuratura cere ca Curtea de Apel să dispună un nou proces pentru a fi prezentate toate cele 26 de acuzații de crimă de gradul întâi, afirmând că judecătorul James Williams a greșit atunci când a decis să judece cazul doar pentru 6 din cele 26 de acuzații.

Pe 30 martie 2009, Pickton și-a început contestația împotriva celor 6 acuzații de crimă de gradul doi, la Curtea de Apel din British Columbia. Avocații săi cereau instanței rejudecarea acuzațiilor de crimă de gradul doi. Apelul a fost audiat de trei judecători superiori.

Ședința de apel s-a încheiat pe 11 aprilie. După lungi deliberări, joi, 27 iunie, Curtea de Apel a anunțat în cele din urmă decizia. Printr-o decizie de doi la unu, Curtea a respins apelul lui Pickton pentru condamnările de crimă de gradul doi. Din cauza faptului că verdictul nu a fost unanim, acest lucru a lăsat o portiță deschisă, iar Pickton putea să mai facă un recurs la Curtea Supremă. Avocatul lui Pickton, Gil McKinnon, a confirmat ulterior că apelul va fi continuat, pe baza unor motive diferite, de către judecătorul Ian Donald, unul dintre judecătorii Curții de Apel.

Judecătorul Donald a spus în motivația sa scrisă că judecătorul primei instanțe nu a instruit juriul cu privire la problema complicității și a modului în care s-ar fi putut aplica în cazul lui Pickton. El a spus că a cerut un nou proces. Ceilalți doi judecători au respins afirmațiile apărării potrivit cărora au existat numeroase erori în instrucțiunile judecătorului de fond către jurați și au găsit verdictul ca fiind corect.

Cu toate acestea, judecătorul Donald nu a fost de acord și a concluzionat că a existat „o direcție greșită care echivalează cu o eroare gravă de drept”. O mare parte din argumentele apelului s-au învârtit în jurul unei întrebări pusă de juriu în a șasea zi de deliberări. "Putem da verdictul "vinovat" dacă ajungem la concluzia că acuzatul a acționat indirect?", au vrut să știe jurații.

Judecătorul a acceptat poziția Procuraturii cu privire la această întrebare și a instruit din nou jurații, spunându-le că dacă au descoperit că Pickton a împușcat trei dintre presupusele sale victime sau a participat indirect la crime, atunci l-ar putea găsi vinovat.

„Judecătorul nu a oferit juriului instrucțiuni cu privire la complicitate și instigare”, a scris Donald. „În opinia mea, aceasta a fost o eroare de drept.”

După un lung proces de apel, pe 30 iulie 2010, Curtea Supremă a Canadei a pronunțat decizia, respingând apelul lui Pickton și confirmându-i condamnarea. Argumentul prin care Pickton cerea un nou proces a fost respins în unanimitate de către judecătorii Curții Supreme a Canadei.

Un purtător de cuvânt al Procuraturii a anunțat că urmărirea penală a lui Pickton pentru celelalte 20 de acuzații de crimă va fi probabil întreruptă. „Procuratura a ajuns la această concluzie”, a spus purtătorul de cuvânt, „ținând cont de faptul că nicio condamnare suplimentară nu ar putea duce la o creștere a pedepsei pe care domnul Pickton a primit-o deja”.

Familiile victimelor au avut reacții diverse la acest anunț. Unii au fost dezamăgiți de faptul că Pickton nu va fi condamnat niciodată pentru celelalte 20 de crime, în timp ce alții au fost ușurați că detaliile îngrozitoare ale crimelor nu vor fi prezentate în instanță.

Rezumat după Wikipedia.org și CrimeLibrary.com