Data nașterii: 11 noiembrie 1966
Clasificare: criminal în serie
Caracteristici: Viol / Sodomie / Necrofilie - victime de două tipuri distincte: prostituate și băieți tineri
Numărul victimelor: 10 +
Data crimelor: 1990 - 1997
Data arestării: 31 ianuarie 1997
- Victime copii ai străzii: Monte Fiko, 15 ani; Henry Bakers, 12 ani plus alți trei copii ai străzii
- Victime prostituate: Virginia Gysman, 25 de ani; Mercia Papenfus, 37 de ani; Georgina Boniswa Zweni, 42 de ani: Katriena Claassen, 22 de ani;
- Fiica sa de 10 ani, Wuane
Metoda crimei: prin strangulare
Locație: Port Elizabeth, Africa de Sud
Status: a primit 7 condamnări la închisoare pe viață.
La fel ca mulți alți prădători sexuali și criminali în serie, Stewart Wilken (n. 1966), când a fost reținut în cele din urmă, a dezvăluit o viață de chin în care a fost abuzat sexual și bătut în copilărie. A început să fumeze droguri la vârsta de opt ani și a fost forțat să-și mănânce mâncarea dintr-un bol pentru câini. Ca și în cazul tuturor criminalilor în serie, la baza alegerii victimelor a existat un motiv psihologic profund. A avut două căsătorii eșuate și nu a putut să țină o relație pe termen lung cu o femeie, așa că a apelat la prostituate pentru mai mult decât satisfacție sexuală.
În mod normal, un criminal în serie vizează un anumit tip de persoană sau grup de oameni. Wilken este diferit. Victimele ucise au fost de două tipuri diferite: femei prostituate adulte și băieți tineri, în interiorul și în împrejurimile orașului Port Elizabeth. La începutul anului 1997, cel puțin opt persoane fuseseră deja ucise, iar poliția bănuia că era opera unui singur criminal. Crimele au început în 1990. Poliția nu avea niciun indiciu cu privire la identitatea criminalului, dar totul avea să se schimbe în curând.
Miercuri, 22 ianuarie 1997, Henry Bakers, un băiat de 12 ani a dispărut. Inițial, mama lui nu a fost îngrijorată, băiatul rămânând frecvent la bunica sa din Missionvale în apropiere de casa lor din Algoa Park. Cu toate acestea, când copilul nu a sosit acasă nici joi seara, ea a început să-și facă griji. Vineri dimineață s-a dus la casa bunicii, dar a aflat că fiul ei plecase spre casă miercuri.
Ancheta poliției a arătat că băiatul ajunsese acasă la mama lui miercuri după-amiază, după care s-a dus să se jucase cu un prieten într-un parc din apropiere. Prietenul a spus că a trebuie să meargă să cumpere lapte pentru părinții săi și, mai târziu, l-a văzut pe Henry cu un bărbat pe nume Stewart Wilken în Dyke Way. Wilken l-a întrebat pe băiat unde se duce și Henry i-a spus că nu este treaba lui. Atât Henry, cât și mama lui îl cunoșteau pe Wilken, pentru că Wilken locuise la ei pentru o vreme, după ce a avut unele probleme financiare. Poliția a început apoi să pună întrebări despre Wilken. Au descoperit că și fiica lui Wilken a dispărut în 1995 și că au fost investigate două acuzații de buggery (actul sexual anal) împotriva lui. La fel ca Henry Bakers, fiica lui Wilken a fost văzută ultima dată în compania lui. Acuzațiile de buggery au fost depuse de socrii săi pentru cei doi fii ai celei de-a doua soții a lui, Victoria.
Wilken a fost urmărit și arestat pe 28 ianuarie 1997 și, când a fost audiat, a părut cu adevărat îngrijorat pentru băiatul dispărut și dornic să ajute. El a recunoscut că, într-adevăr, s-a întâlnit cu Henry Bakers în acea miercuri, dar că nu știa nimic despre dispariția lui. Wilken a declarat că a petrecut noaptea la o prietenă. În mod ciudat, a fost eliberat din arest înainte de a-i fi verificat alibiul, care, curând, s-a dovedit a fi fals. A fost arestat din nou pe 31 ianuarie 1997.
Polițiștii știau că nu au dovezi directe, dar încercau să-l facă pe Wilken să creadă că au ceva. I-au spus imediat că „știau” că el i-a ucis pe cei doi copii și că vizitează locația cadavrelor pentru a-și împlini fanteziile necrofilie - și trucul a funcționat. Wilken a mărturisit ambele crime; de fapt, în acea dimineață fusese la cadavrul în descompunere al lui Henry Bakers pentru a face sex cu el. Când a fost întrebat despre uciderea fiicei sale, el le-a spus polițiștilor că a dus-o într-o grădină plină de figurine de basm, ceva de genul piticilor. Era un loc în care el obișnuia să se joace în copilărie. Aici, a sugrumat-o. Apoi a dezbrăcat-o și a rămas cu trupul ei lipsit de viață, vorbind cu el și dormind lângă el noaptea. Când cadavrul s-a descompus, a acoperit scheletul cu o prelată. I-a așezat hainele lângă el, de parcă fata le-ar fi putut purta în continuare. Wilken a negat orice interacțiune sexuală cu fiica sa, înainte sau după moartea acesteia. În ceea ce privește uciderea lui Henry Bakers, Wilken a declarat că l-a întâlnit pe băiat în parc, după care băiatul l-ar fi întrebat pe Wilken despre sex. Wilken l-a dus pe băiat pe un câmp de la marginea parcului. I-a spus băiatului să-și scoată hainele și a continuat să-i facă felație. Apoi i-a spus băiatului să se întindă pe spate și l-a... luat pe la spate. În acest moment, a declarat el, băiatul a început să plângă și a opus rezistență. Atunci Wilken a început să-l sugrume. Când băiatul și-a dat ultima suflare, Wilken a ejaculat. Wilken a arătat apoi poliției unde erau ascunse ambele cadavre, și rămășițele lor au fost recuperate.
Poliția l-a interogat din nou pe Wilken, crezând că ar putea avea mai multe de mărturisit. În ciuda faptului că nu mai aveau dovezi despre alte crime, au încercat aceeași stratagemă. De data aceasta, i-au spus că știu că mai sunt și alte cadavre ascunse. Și din nou, tactica lor a funcționat. Din senin, Wilken a spus că mai sunt cel puțin 10 victime. Apoi a făcut o mărturisire completă avocatului său, descriind crimele în detaliu, explicit. Această mărturisire a ținut poliția ocupată luni de zile, încercând să localizeze rapoartele privind infracțiunile referitoare la crimele pe care Wilken le-a descris.
Prima victimă confirmată a lui Wilken a fost ucisă în februarie 1990 - Monte Fiko, în vârstă de 15 ani. Era un copil al străzii, fără adăpost, la fel ca mulți alți copii din Africa de Sud. Wilken l-a bătut pe băiat și apoi l-a sugrumat. Pe 3 octombrie 1990, după o ceartă cu prima sa soție, Wilken a luat o prostituată, Virginia Gysman, de pe Russell Road. Avea 25 de ani. A plătit-o și a dus-o la școala primară Dagbreek, unde au făcut sex normal. Apoi anal. Când femeia s-a plâns, el a sugrumat-o cu hainele ei și a ejaculat în timp ce ea murea. I-a lăsat trupul în curtea școlii.
Pe 10 ianuarie 1991, Wilken a luat o prostituată de la hotelul Red Lion, pe Mercia Papenfus, în vârstă de 37 de ani, și au mers în Parcul St George. Când Mercia și-a cerut plata înainte de actul sexual, Wilken a sărit la gâtul ei și a sugrumat-o. Apoi a bătut-o și i-a lăsat trupul în parc.
Pe 21 octombrie 1991, Wilken a întâlnit un băiat de 14 ani, copil al străzii, care se pare că a fost de acord să întrețină relații sexuale cu el pentru bani. Wilken l-a dus pe băiat în Parcul St George. Băiatul își dorea banii, ceea ce l-a enervat pe Wilken. Băiatul a încercat să fugă, dar Wilken l-a prins și l-a violat, ejaculând în timp ce își strangula victima. În 1993, undeva între lunile iunie și septembrie, Wilken a întâlnit un alt copil al străzii și i-a făcut propuneri. S-au dus la valea râului Target Kloof, unde Wilken a întreținut relații sexuale cu băiatul și apoi l-a sugrumat. A ascuns cadavrul într-o râpă.
Pe 27 iulie 1995, Wilken a ucis din nou o prostituată. O chema Georgina Boniswa Zweni, în vârstă de 42 de ani. El a întreținut cu ea relații sexuale anale și a sugrumat-o, dar nu a fost pe deplin satisfăcut și a procedat la mutilarea vaginului și a anusului cu un cuțit. Medicul legist criminalist a depus mărturie la procesul lui Wilken că rana era în formă de stea și părea că agresorul ar fi „înfipt un cuțit, l-a scos, l-a înfipt și l-a tras afară”. În total, el a numărat cel puțin 20 de răni înjunghiate, care includeau și un grup de cinci răni în zona buricului. Legistul a caracterizat asta drept „înjunghiere sălbatică cu cuțitul”. Wilken i-a tăiat sfârcurile și le-a mâncat la fața locului. Hainele ei au fost aruncate într-un iaz.
Pe 25 mai 1996, a ucis din nou o prostituată, pe Katriena Claassen, în vârstă de 22 de ani, la joncțiunea Albany Road. Au coborât pe plajă. Wilken i-a băgat pe gât o pungă de plastic, ca să nu țipe. O violat-o anal și a sugrumat-o. Undeva între lunile mai și august 1996, a întâlnit un alt copil al străzii, pe care l-a dus la Fort Frederick. După ce băiatul l-a masturbat, Wilken i-a spus să se dezbrace și l-a luat pe la spate. Băiatul a amenințat că va spune poliției și Wilken l-a sugrumat, ascunzând apoi cadavrul.
Wilken a spus poliției că a mai fost la trupurile băieților pe care i-a ucis. I-a frecat cu oțet și unt pe picioare pentru a le ascunde mirosul de câinii polițiști. A făcut suluri din bucăți de ziar și le-a introdus în anusurile lor pentru a ține insectele afară și să nu facă viermii, astfel încât să-și poată satisface necrofilia. El a spus că îi place să se uite în ochii victimelor în timpul actului sexual anal, să le vadă fețele în timp ce le pătrunde. El a povestit că în ultimele lor momente de viață ochii și buzele li se umflau și limba le ieșea din gură. În acest moment el ejacula.
Pe 20 februarie 1998, Wilken a fost găsit vinovat pentru șapte acuzații de crimă și două de raporturi sexuale anale, inclusiv uciderea fiicei sale. Pe 23 februarie 1998, Stewart Wilken a primit șapte condamnări la închisoare pe viață. Judecătorul Jansen a spus că Wilken trebuie eliminat din comunitate. Dacă pedeapsa cu moartea ar fi fost disponibilă în Africa de Sud, el ar fi impus-o. Judecătorul a menționat că pe tot parcursul procesului Wilken nu a arătat nici emoție, nici remușcare.
Rezumat după Wikipedia.org și CrimeLibrary.com
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu